Displazia la pisici - metode de diagnostic și tratament

O pisică este un animal jucăuș și amuzant. Dacă „animalul tău mic și blând” a devenit cumva neobișnuit de liniștit și sedentar, ar trebui să începi să-ți faci griji pentru sănătatea lui. La urma urmei, displazia poate fi cauza unui astfel de comportament: apare destul de rar la pisici (dar nu la toate rasele), dar dacă boala s-a manifestat, atunci cu siguranță nu ar trebui să vă așteptați la nimic bun...

Ce este?

Acesta este numele unei patologii complexe, a cărei esență, pe scurt, constă în diferențele dintre capul articular și priza. Cauza bolii nu este pe deplin cunoscută, dar o serie de factori influențează în mod clar dezvoltarea acesteia.

Unii experți consideră că această patologie este asociată cu creșterea excesiv de rapidă a pisoilor, dar în prezent nu există studii care să confirme acest lucru. Cel mai probabil, displazia de șold la pisici este exclusiv o boală ereditară. Dar există o circumstanță care sugerează influența ambilor factori.

Conform cercetărilor, rasa coon principalare această problemă... până la 18% din cazuri!„Și care este legătura aici?” - tu intrebi. Este simplu: această rasă este deosebit de mare. Rata de creștere a pisoilor în perioada timpurie este pur și simplu uimitoare. În plus, aceste pisici au multe probleme cu boli genetice ereditare. Deci aici vedem deodată mai multe motive, în urma cărora se manifestă displazia.

Important! Dacă animalul dvs. de companie aparține acestei rase, asigurați-vă că îl examinați în mod regulat la o clinică veterinară bună. Rețineți că Maine Cooni sunt adesea expuși riscului de boli de inimă.

Principalele simptome ale bolii

Cum să înțelegi că animalul tău de companie suferă de astaboala? Să observăm imediat că de multe ori doar un medic veterinar cu experiență poate interpreta în mod adecvat simptomele, iar semnele externe trebuie confirmate printr-o radiografie!

Probabil că ar trebui să vă alarmați dacă observați următoarele la pisica dvs.:

Slăbiciune marcată a membrelor afectate.

Animalul nici măcar nu poate sări pe un scaun și încearcă să nu sară deloc.

Începe să cadă într-o parte când merge, nu poate sta în picioare mult timp, în timp ce miaună de durere.

Mersul se leagănă, în cazurile dificile animalul alege unde și cum să-și pună laba.

În același timp, la pisicile bătrâne, membrele posterioare devin subțiri, deoarece țesutul muscular începe rapid să se degradeze. Dacă boala continuă să progreseze, animalul preferă din ce în ce mai mult să rămână pe loc, uneori nu se ridică chiar dacă proprietarul oferă mâncare gustoasă.

Factori favorabili

Desigur, bolile genetice au întotdeauna obiceiul de a se manifesta, dar dacă există măcar unii factori care contribuie, se întâmplă mult mai repede. Deci, această boală vă poate aștepta animalul de companie dacă:

Îți hrănești pisica cu o dietă „de porc”, iar fotografia ei se transformă într-un desen animat plin de umor. O pisică obeză este o pisică bolnavă.

Animalul mănâncă o cantitate moderată de furaje de înaltă calitate, dar selectate incorect, excesiv de hrănitoare.

Pe lângă plenitudine, prea multă masă musculară (în special în pelvis) poate contribui la dezvoltarea bolii. Acesta din urmă este cel mai adesea caracteristic raselor mari.

Este vreuna din cele de mai sus adevărate în cazul tău? E păcat, dardisplazia articulară la pisici se manifestă mai ales adesea tocmai în prezența unor astfel de factori. Prin urmare, aș dori să vă recomand imediat să consultați un medic veterinar cu experiență despre dieta animalului dvs. de companie. Crede-mă, astfel poți preveni dezvoltarea multor boli!

Diagnosticare

La diagnosticare, medicul se bazează atât pe prezența simptomelor descrise mai sus, cât și pe studiul pedigree-ului animalului dvs. (dacă există) și ia în considerare și factorii care contribuie. Sângele și urina sunt prelevate de la animal pentru analiză, iar cercetarea lor completă este efectuată. În cele din urmă, se face o radiografie, care este adesea cea mai importantă „dovadă”.

Important! Pentru examinarea cu raze X, este important ca pisica să aibă cel puțin doi ani.

Amintiți-vă: acasă, displazia articulației cotului la pisici (sau sferturile posterioare) nu este niciodată diagnosticată! Schiopătarea, mersul neclintit și alte semne pot fi un simptom al unei zeci de boli, așa că atunci când sunt detectate, nu vă imaginați ca Hipocrate, ci duceți-vă imediat animalul de companie la veterinar.

Vă amintiți! Dislocarea labelor din față sau alte traumatisme mecanice ale acestora pot fi asemănătoare cu displazia manifestată brusc, așa că consultarea unui specialist este vitală!

Măsuri terapeutice

În primul rând, medicul veterinar ar trebui să-ți pună pisica la o dietă terapeutică. Mai mult, vorbim nu doar despre limitarea cantității de grăsime (în caz de plenitudine), ci și despre raportul corect în alimentație de săruri, vitamine, micro și macro elemente. Toate recomandările trebuie să se bazeze pe un test biochimic de sânge, care oferă o imagine cuprinzătoare a stării de sănătate a animalului.

În plus, tratamentul este prescris cu atențiestarea generală a animalului de companie și evoluția bolii. Așadar, în stadiile inițiale, kinetoterapie și masaj pot da rezultate excelente. Dacă displazia s-a dezvoltat deja, toate aceste măsuri pot agrava dramatic starea pisicii.

Cel mai adesea, se practică terapia conservatoare. Nu, nu din cuvântul „conserve”! Aceasta se referă la metoda medicinală, când medicul veterinar prescrie un tratament simptomatic: pisicii i se prescriu analgezice, medicamente antiinflamatoare și este prescrisă o cură de vitamine.

O astfel de terapie este prescrisă animalelor bătrâne, pentru care metoda operativă de tratament este foarte periculoasă. Dar dacă pisica este tânără și sănătoasă, este totuși indicat să o operezi pentru a-i oferi șansa la o viață normală. Odată cu vârsta, simptomele vor crește și, prin urmare, o abordare conservatoare în astfel de cazuri este departe de a fi întotdeauna justificată.

Există trei tipuri de intervenții chirurgicale:

Osteotomie triplă.Este nevoie de mult timp pentru a spune toate nuanțele, dar esența sa este consolidarea zonei deteriorate cu ajutorul unei structuri metalice speciale.

Artroplastia de rezecție.Se efectuează în cazul leziunilor degenerative severe ale articulației. Capul femurului este îndepărtat, iar în locul lui chirurgul formează un „ersatz” din țesutul muscular. În timp, acolo se formează o placă de cartilaj, care permite pisicii să folosească membrul relativ normal.

Protetice.Aparent, numai prin această metodă, displazia de șold la pisici este eliminată complet, întrucât în locul articulației afectate este plasată o proteză din metal sau materiale polimerice.

Caracteristicile metodelor

Să observăm imediat că prima opțiune este cea mai atractivă în multe cazuriraportul dintre rezultat și cost, dar o astfel de operație poate fi efectuată numai dacă animalul este tânăr și nu există încă procese degenerative pronunțate. Acesta este modul în care este adesea tratată displazia membrelor posterioare la animalele de companie tinere.

Pisica va avea șanse la o viață complet normală doar în cazul protezelor complete. Da, aceasta este o operație foarte costisitoare, dar, în același timp, animalul capătă un membru complet normal, sănătos, care nu-l va deranja niciodată și nici nu va provoca durere. Pisica va putea să alerge, să sară și să alerge prin casă.

Trebuie remarcat faptul că afectarea avansată a articulației genunchiului este, în general, tratată exclusiv cu proteze, deoarece alte metode oferă doar o ușurare temporară și chiar și atunci nu întotdeauna. Aceasta este o operațiune foarte complicată și costisitoare, dar numai aceasta, în sensul literal al cuvântului, vă poate pune animalul în picioare. Statisticile arată că peste 90% dintre animale duc o viață complet plină după aceasta.

Desigur, decizia finală este întotdeauna la latitudinea medicului veterinar, deoarece numai un specialist cu experiență poate determina admisibilitatea unei anumite metode de intervenție chirurgicală.

În cele din urmă, vom spune că ar trebui să ai răbdare, deoarece va trebui să ai grijă foarte mult de animal. Încercați să vă încurajați animalul de companie, jucați-vă cu el și urmați toate instrucțiunile medicului veterinar. Amintiți-vă că displazia este o boală degenerativă foarte periculoasă a sistemului musculo-scheletic, care în multe cazuri poate imobiliza complet o pisică. Nu întârziați să contactați clinica!

Următorul